Parcul Crâng

mai 01, 2024

Parcul Crâng

Parcul Crâng, un rest din codrii Vlăsiei, a fost proprietatea Episcopiei. În secolul XIX, buzoienii, care numeau pădurea și "Dumbrava", obișnuiau să-și ducă acolo animalele la păscut.

Din 1828 locul începe să fie folosit de buzoieni ca spațiu de promenadă.

În 1853 Episcopia cedează o parte din pădure administrației orașului, în timpul domnitorul Barbu Știrbei, care o trece în proprietatea orașului pentru a fi transformată în „Grădină Publică, loc de verdeaţă pentru înlesnirea orăşenilor în zilele de sărbătoare, cu condiţia de a nu se tăia lemne dintr-ânsa”.

Tot atunci, animalele - vitele și porcii, sunt scoase din pădure și este angajat un paznic (1852).

Sub domnia lui Cuza sunt secularizate averile mănăstirești. Așa devine Crângul proprietatea guvernului, mai puțin porțiunea care fusese amenajată ca grădină publică și care rămâne în patrimoniul primăriei.

Mai târziu, în mandatul premierului I.C Brătianu, întreaga pădure Crâng este cedată orașului: "Bine, vă dau, dar v-o dau ca o podoabă a orașului și vă conjur să o păstrați, să o utilizați în acest scop și să fiți vrednici de sacrificiul ce face statul în folosul comunei".

După preluare, grădina publică a fost extinsă și amenajată: plantări de puieţi în luminişuri, trasare de alei, poligon de tir, drenarea apelor pluviale, s-au amplasat statui: Leu și porc sălbatic, Leu și căprioară, Călăreț atacat de leu.

În 1897, a fost construit Restaurantul Crâng, într-un stil arhitectural inspirat de casele țărănești din regiunea Chiojdului, lângă restaurant a fost amenajat lacul, cu o singură insulă în centru și cu un pod pe care se putea ajunge pe insulă.

Încă din 1859 funcționa în incinta Crangului un bufet. În 1887 primăria dă în chirie bufetul pentru 3 ani, prin licitație publică. Tot prin licitații organizate anual se cosea iarba și se tăiau copacii uscați. În 1897 bufetul este demolat și reconstruit după arhitectura populară din zona Chiojdu.

Tot atunci, în 1897, s-a ridicat și un foișor pentru concerte de muzică de promenadă, s-a betonat fundul helesteului și lângă el s-a construit un turn de apă pentru alimentarea orașului.

Sursa de inspirație pentru modernizarea Crângului a fost Șoseaua Kiseleff din București.

În 1906 se construiește o clădire care va fi înlocuită în 1910 cu "casă grădinarului", în stil venețian, și care era deopotrivă locuință a grădinarului și a pădurarului.

O altă construcție era casa paznicului, în apropiere de intrarea dinspre bulevard.

În acea vreme, serbările școlare și cele naționale se organizau în Crâng și la teatrul Moldavia.

Crângul buzoian a fost făcut celebru în pictură de Ion Alexandrescu (str.Tudor Vladimirescu 23) și în literatură de Hortensia Papadat Bengescu (str.Independenței 53).

Sursă: Municipiul Buzău. Monografie - Gheorghe Petcu, Constantin Stan, Doina Ciobanu, Constanța Tănase, Doina Filotti (Editura Alpha)

Sursa: "Modernizarea orașului Buzău" - Viorel Gheorghe (editura Editgraph 2018)