Buzău - între secole

După 1870 dezvoltarea orașului se intensifică, odată cu construirea căii ferate București - Brăila, apoi Buzău - Mărășești și a clădirii Gării și depoului.

Se construiesc și cazărmi și apare o zonă locuită pe Unirii, mai ales de către ofițeri și subofițeri.

Între Războiul de independență și Primul război mondial se ridică Palatul Comunal, Palatul de Justiție și Hala de Consumațiune. După 1933 se construiește Piața Centrală.

La sfârșit de secol XIX, început de secol XX, mahalalele orașului erau: Târgu (activități comerciale), Episcopia (mori), Banu, Poșta (cei de aici se ocupau cu transporturile), Frăsinet, Domnească, Broșteni, Gârlași. 

La sfârșit de secol XIX cele mai importante străzi erau: Unirii, Transilvaniei, Târgului și Marghiloman.

Orașul era format din negustori, grădinari, militari și funcționari. 

La 1885 populația Buzăului număra 15.000 de locuitori (jumătate femei, jumătate bărbați)

La 1899 se face un recensământ la nivel de Regat: Buzău are 21.000 de locuitori (sporul demografic nu e natural, ci bazat pe imigrație economică)

În 1899 dispunerea confesională: 89% ortodocși, 8% de rit mozaic, 4% catolici, 0,4% protestanți, 0,1% musulmani. În același an, tot statistica spune că jumatate din populație era alfabetizată.

Sursa: "Modernizarea orașului Buzău" - Viorel Gheorghe (editura Editgraph 2018)