Kovrigul adoptat la Buzau
M-am născut în Buzău, am copilărit în Buzău. Am mâncat sute de covrigi, dar niciodată nu mi-am pus problema provenienței sau a rețetei. Făceau parte din viața noastră curentă, se găseau la orice colț de stradă și nu-mi imaginam că vor deveni cândva un brand. De altfel, nici nu știam ce însemna un „brand” în termeni de marketing.
Anii au trecut, eu am continuat să mănânc covrigi și să mă complac în același ignoranță despre faimoșii covrigi de Buzău. Asta s-a sfârșit într-o zi când, aflându-mă pe meleaguri franceze, un localnic m-a întreb despre …covrigii de Buzău.
S-ar părea că la noi primii covrigi au apărut în jur de anul 1800, când în târgul nostru s-au stabilit niște bulgari, sârbi și greci. Așa au apărut niște cârciumi unde mușteriilor li se serveau la țapul de bere sau stacana de vin și niște „kovrigi”, ca să alunece mai bine băutura.
Localnicii s-au dedat la kovrigi, i-au adoptat cu mare bucurie, și uite-așa kovrigul grecesc a devenit covrigul românesc, brand devenit vestit în toată țara.
Azi internetul e invadat de rețete care-și arogă originalitatea și dezvăluirea adevăratului secret al meșteșugului de preparare a covrigilor. Cât de bune sau rele or fi, să spună cei care le-au folosit și au preparat covrigi în propria bucătărie.
Ceea ce știu sigur e că rareori mai găsești astăzi adevărații covrigi de Buzău. Nu poți recrea gustul original dacă respecți doar ingredientele (apă, făină, sare, drojdie și puțin zahăr), dar nu și metoda integrală de preparare – iar aici, cuptorul are mare importanță, cred.
Anii au trecut, eu am continuat să mănânc covrigi și să mă complac în același ignoranță despre faimoșii covrigi de Buzău. Asta s-a sfârșit într-o zi când, aflându-mă pe meleaguri franceze, un localnic m-a întreb despre …covrigii de Buzău.
S-ar părea că la noi primii covrigi au apărut în jur de anul 1800, când în târgul nostru s-au stabilit niște bulgari, sârbi și greci. Așa au apărut niște cârciumi unde mușteriilor li se serveau la țapul de bere sau stacana de vin și niște „kovrigi”, ca să alunece mai bine băutura.
Localnicii s-au dedat la kovrigi, i-au adoptat cu mare bucurie, și uite-așa kovrigul grecesc a devenit covrigul românesc, brand devenit vestit în toată țara.
Azi internetul e invadat de rețete care-și arogă originalitatea și dezvăluirea adevăratului secret al meșteșugului de preparare a covrigilor. Cât de bune sau rele or fi, să spună cei care le-au folosit și au preparat covrigi în propria bucătărie.
Ceea ce știu sigur e că rareori mai găsești astăzi adevărații covrigi de Buzău. Nu poți recrea gustul original dacă respecți doar ingredientele (apă, făină, sare, drojdie și puțin zahăr), dar nu și metoda integrală de preparare – iar aici, cuptorul are mare importanță, cred.
Comentarii
Trimiteți un comentariu